Need for Speed: The Run

Electronic Arts deja ne-a obişnuit cu lansarea a câte două titluri Need for Speed pe an. Astfel, dupa ce în această primăvară am primit simulatorul Need for Speed: SHIFT 2 Unleashed, acum a venit vremea alternativei arcade - Need for Speed: The Run. Bazat pe motorul grafic Frostbite 2 (acelaşi din Battlefield 3) şi realizat de experimentata echipă de la Black Box (acelaşi producător din spatele titlurilor Underground şi Most Wanted), noul NFS avea un potenţial imens, promiţând un prim joc al seriei bazat pe un fir narativ consistent.

Need for Speed: The Run pune jucătorul în pielea lui Jack Rourke, un şofer nevoit să câştige o cursă pentru a scăpa de problemele sale cu mafia. Deşi respectiva întrecere are loc de pe o coastă a Statelor Unite până pe cealaltă, campania single player este extrem de scurtă, rezumându-se la zece stagii ce nu depăşesc 2-3 ore de gameplay cronometrat.

Pe lângă întrecerile propriu-zise, Jack va fi nevoit în unele situaţii să părăsească maşinile, în încercarea de a scăpa de urmăritori sau poliţie. Aceste instanţe se desfăşoară prin intermediul unor secvenţe scriptate, în care jucătorul este îndemnat să apese anumite butoane la timp pentru a putea progresa.

Deşi selecţia de maşini este destul de bogată, nu toate acestea pot fi accesate pe parcursul campaniei, opţiunile de personalizare a bolizilor fiinde de asemenea dezamăgitoare. Nici multiplayer-ul nu o duce mai bine, problemele de conectare fiind la ordinea zilei.

Totuşi, NFS: The Run este un joc reuşit din punct de vedere grafic, motorul grafic Frostbite 2 fiind folosit pentru reproducerea unor peisaje deosebit de spectaculoase şi a unor maşini arătoase, care beneficiază de un model de damage bine implementat. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre optimizarea jocului, framerate-ul fiind limitat la 30FPS.