Call of Duty pur şi simplu defineşte termenul de joc video în zilele noastre. Anual, seria-mamut de la Activision vinde zeci de milioane de copii, aceste titlurile fiind îmbrăţişate atât de gamerii hardcore, cât şi de jucătorii de ocazie. Campaniile scurte, dar extrem de spectaculoase, şi mai ales multiplayer-ul rapid şi foarte uşor de prins au rămas elementele definitorii ale seriei încă de la primul titlu Modern Warfare (2007), popularitatea Call of Duty (şi conturile celor de la Activision) crescând de la un an la următorul.

Mai importante decât numele personajelor sunt situaţiile în care acestea sunt aruncate pe parcursul jocului. Şi în cadrul titlurilor anterioare seria Call of Duty s-a făcut remarcată graţie anumitor misiuni foarte teatrale şi spectaculoase, însă niciodată lucrurile parca nu au fost atât de explozive precum în Modern Warfare 3.
Practic, fiecare nivel al acestui joc este un adevărat spectacol din acest punct de vedere, cu bătălii care se duc pe străzile distruse ale New York-ului, în metroul londonez, la baza Turnului Eiffel, pe plaja din Hamburg sau chiar în avionul prezidenţial rusesc. Lăsând la o parte impactul de moment al acestui gen de situaţii, Modern Warfare 3 reuşeşte să se apropie poate cel mai mult de intensitatea primelor titluri Call of Duty, în care senzaţia de război real era mult mai pronunţată.

Deşi anul acesta Call of Duty a avut de infruntat o concurenţă acerbă, putem spune că Infinity Ward şi Sledgehammer s-au achitat cu brio de mai toate sarcinile pe care şi le-au propus. Campania single player concluzionează într-un mod mai mult decât satisfăcător trilogia Modern Warfare, iar multiplayer-ul îi va ţine în priză mult timp de acum încolo pe fani. Într-adevăr, Call of Duty: Modern Warfare 3 nu revoluţionează, însă şlefuieşte până aproape de perfecţiune elementele care au consacrat această serie de-a lungul timpului.